Ep 80

Suleyman Magnificul,ep 80 in romana

 

Hurrem: Cine este aceasta femeie Ibrahim? Ce vrei sa spui prin faptul ca o aduci in fata mea? Este un nou joc?
Ibrahim:  Joc? Nu este niciun joc. Oricat de mult incerci sa negi, adevarul e in fata ta. Vreau sa te gandesti la toate pacatele tale. Dupa ce te voi umili, apoi vei putea trai in pace. Poate...Nu am avut alta cale. Spionul pe care l-ai trimis sa il omoare pe printul Mustafa, o voi aduce in fata sultanului maine.
Hurrem: Masoara-ti cuvintele Ibrahim ! Nimeni nu poate aduce aceste acuzatii. Tu? Niciodata ! Crezi ca sultanul te va crede acum? El va vedea capcana pe care mi-ai intins-o si te vei afunda. Iti sapi propriul tau necaz acum, stii? Tine-o tot asa, tine-o tot asa...

Afara, Hurrem se intalneste cu Sumbul care o astepta:
Hurrem: Boierule Sumbul ! Gulezar este inauntru ! Cum a prins-o?
Sumbul: Jur pe Allah ca nu stiu...i-am spus sa fie atenta, dar...
Hurrem: Este evident ca a vorbit, cine stie ce a mai spus...
Sumbul: Oh ! Sultana...ce putem face?
Hurrem: Rustem a gasit-o pe aceasta cadana, trebuie sa ii spunem lui...pana maine dimineata ar trebui sa se ocupe de asta, altfel nu are cine sa ne salveze.

Nigar deschide usa si vede ca Sumbul il cauta pe Rustem.
Sumbul: Deschide usa, sunt eu. Nigar, scuza-ma ca te deranjez la ora asta, dar poti sa il anunti pe Rustem? Nu iti face griji, totul e in ordine.
Rustem: Femeie, mergi inauntru ! Ce s-a intamplat ?
Nigar se furiseaza la fereastra si il vede ingrijorat.
Rustem: Stii unde o tin?
Sumbul: Pasa probabil a dus-o la palatul lui.
Rustem: Spune-i sultanei Hurrem sa nu se ingrijoreze. Acea cadana nu va vedea maine lumina zilei.

Tarziu in noapte, Ibrahim este treaza iar Hatice doarme. Afara, cineva incearca sa intre in palat. Ibrahim aude zgomote si il omoara pe cel care incerca sa patrunda in odaia in care era tinuta Gulezar.

In casa lui Rustem si Nigar, Rustem intra in odaie.
Rustem: De ce esti treaza la ora asta, cadana?
Nigar: M-am trezit sa fac mancare pentru Suhoor. Cred ca am facut o greseala.
Rustem: Ai fost sa iti vizitezi fiica azi?
Nigar: Da, am fost si multumesc lui Allah ca am vazut-o.
Rustem: Ma intreb...de ce te-a lasat Ibrahim pasa dupa tot ce ai facut? Ati ajuns amandoi la o intelegere? Ii raportezi lui tot ceea ce fac eu?
Nigar: Cine sunt eu sa fac asta? Fiica mea plangea dupa mine, asa ca el s-a simtit vinovata si pentru a fi ea fericita m-a chemat sa o vad.
Rustem: Ai grija femeie. Daca faci unele lucruri pe la spatele meu, vei plati.
Nigar: Nu fac nimic rau. Aveti dumneavoastra grija, dumneavoastra sunteti cel care face ca lucrurile sa se rasfranga asupra dumneavoastra, nu uitati..pretul pentru a fi servitorul loial al lui Hurrem este scump.

Cadenele din harem sunt trezite sa manace Suhoor de catre Kiraz.  "Repede, treziti-va pentru Suhoor ! Repede ! Ridicati-va ! "

In odaia lui Hurrem, Hurrem si copiii il asteapta pe sultan pentru a manca impreuna.
Mehmet: Sultanul vine?
Hurrem: Da, el a vrut sa stea la masa cu noi, Selim (care a adormit): Trezeste-te !
Mihrimah intra in odaie. Ii spune lui Mehmet: Ai gasit o solutie pentru problema cu Nurbahar? Mehmet ii spune sa vorbeasca mai incet si ca vor termina discutia mai tarziu.
Hurrem: Ce soptiti voi doi acolo?
Apoi sultanul intra.

Affife il intreaba pe Kiraz unde este Sumbul. Ii spune lui Kiraz sa mearga sa manance, cand il zareste pe Sumbul.
Kiraz: Vino boierule Sumbul, hai sa ne tii companie la Suhoor.
Dar Sumbul se furiseaza ingrijorat si apoi pleaca.

In odaia lui Hurrem.
Hurrem: Multumesc lui Allah, actul meu de caritate a inceput. Am trimis de mancare multor case, i-am rugat sa se uite dupa saraci, orfani si in special femei ramase vaduve.
Suleyman: Amin. Daca ai nevoie de ajutorul meu, sa ma anunti.
Sumbul intra in odaie si priveste catre Hurrem: Am venit doar sa intreb daca aveti nevoie de ceva, daca Hurrem isi da seama ca are ceva de discutat cu ea.
Suleyman pleaca.
Sumbul catre Hurrem in privat: Nu au putut gasi cadana, este ascunsa undeva.

In ziua urmatoare, Hurrem priveste ingrijorata de la balconul sau si il vede pe Ibrahim zambind catre ea.
Hurrem catre Sumbul: Ai vorbit cu boierul Rustem?
Sumbul: Inca nu a ajuns la palat. Nu stiu sigur ce s-a intamplat.
Hurrem: Ti-a spus ceva ieri seara? Cum ne va salva de acea cadana?
Sumbul: Am intrebat, dar nu mi-a raspuns. A spus doar sa nu ne ingrijoram.
Hurrem: Sumbul, fa ceva ! Aceasta femeie nu trebuie sa vorbeasca !
Sumbul: Cum doriti, sultana !

Intre timp, Gulezar este condusa la palat, iar boierul Rustem o avertizeaza.

Sultanul se intalneste cu Ibrahim.
Sultanul: Este totul in regula? Care este problema, Ibrahim?
Ibrahim: Maria Ta, este ceva important. Curand, o femeie va veni aici.
Suleyman: Cine este aceasta femeie?
Ibrahim: Una dintre servitoarele printului Mustafa. Ah, uitati-o ! Vine !

Fata vine in fata lor.
Ibrahim: Maria Ta, au prins-o pe aceasta cadana cum a vrut sa il omoare pe Mustafa in timp ce el dormea.
Suleyman: Cum se simte Mustafa?
Ibrahim: Este bine, multumim lui Dumnezeu. Au gasit-o la timp si au oprit-o. Aceasta femeie e in palat de luni bune, si Mahidevran s-a intamplat sa gaseasca o scrisoare si a intrebat toate cadanele a cui este, iar in acel moment aceasta cadana a actionat.
Suleyman: Cine esti cadana? Pe cine servesti?

Intre timp, Sumbul ii sopteste ceva lui Hurrem.

Fata isi aminteste de Rustem si de mama sa.
Suleyman: Te-am intrebat cine esti ! Cine ti-a ordonat sa faci asta?
Gulezar: Boierul Behram. Il cunosc, si ma cunoaste.
Suleyman: Cine este boierul Behram?
Gulezar: Este un boier din Imperiul Safavid. Ei mi-au spus ca a fost ordinul lui Shah Tahmasp.
Suleyman: L-ai prins pe boierul Behram, Ibrahim?
Ibrahim: (privind socat si confuz) Maria Ta...eu...eu...eu...nu am fost informat in legatura cu asta, de fapt...este prima data cand spune acest lucrul.
Suleyman: Ce inseamna asta?
Ibrahim: Printul Mustafa a interogat-o pe ea si ea...a spus atunci, si mie mi-a spus apoi..
Suleyman: Ce a spus?
Ibrahim: Din spusele ei, ordinul a venit de la sultana Hurrem.
Suleyman: Ce ai spus, Ibrahim???
Ibrahim nu raspunde nimic...
Gulezar ii intrerupe: Tu vrei ca eu sa spun asta ! Urma sa imi salvezi viata ! Dar m-ai mintit...vrei sa omori ? Nu te las.
 Si sare de la balcon .
Hurrem priveste terifiata si apar lacrimi in ochii ei: Fie ca Allah sa ii ierte pacatele si sa se odihneasca in pace.
Sumbul: Amin, sultana !
Hurrem: Boierule Sumbul, trimite-i vesti si lui Rustem, ar trebui sa mearga sa ii ajute familia. Pentru restul vietii lor, tot ce au nevoi vor avea, ajutati-i.
Sumbul: Cum doriti, sultana !

Suleyman ii spunei lui Ibrahim: Spune-mi ce inseamna asta si ce se intampla de fapt.
Ibrahim: Prima data, au incercat sa va otraveasca, apoi stiti ce mi s-a intamplat mie. Este clar ca incearca sa scape de noi si sa ne faca sa devenim dusmani si nefericiti.
Suleyman: Daca intr-o zi, prietenii mei imi vor deveni dusmani, va fi rezultatul a ceea ce au facut...

Mai tarziu in acea zi, Mihrimah vine la palatul lui Ibrahim. Ea se intalneste aici cu Yahia.
Yahia: Sultana...
Mihrimah: Cum ai venit? De ce ai venit? Curajul tau ma sperie...
Yahia: A trebuit sa ma intalnesc cu Ibrahim in legatura cu o problema..
Mihrimah: S-a intamplat ceva rau?
Yahia: Iertati-ma, dar nu sunt in masura sa spun ceva.
Mihrimah: Inteleg.
Yahia: Dar adevaratul motiv pentru care am venit sunteti dumneavoastra. Picioarele mi-au devenit sclavele inimii. Ele nu calca pe alt drum decat cel care duce catre dumneavoastra.
Hatice ii vede pe cei doi discutand.
Mihrimah: Am venit sa te avertizez pentru ultima oara si probabil sa te vad tot pentru ultima oara...
Yahia: Sultana...
Mihrimah: Mama mea stie despre noi doi si daca ar sti ca ne intalnim aici...nu ne-ar ierta a doua oara.
El ii recita o poezie.
Mihrimah: Ma iubesti atat de mult?
Yahia: Nicio o gura nu poate spune, niciun stilou nu poate scrie ceea ce simt...
Boierul Zumrut ii spune ca Hatice o asteapta.
Mihrimah: Te rog, transmite-le salutari fratelui meu si sultanei Mahidevran.

Hatice: Te-am vazut si am fost suprinsa !
Mihrimah: Am venit sa va vad mai devreme, cum vom lua cina mai tarziu impreuna, asa ca m-am gandit sa vin mai devreme sa ii vad pe copii si pe dumneavoastra, mi-a fost dor de toti.
Hatice: Te-ai intalnit cu Yahia?
Mihrimah: Da, m-am intalnit cu el. L-am intrebat ce fac fratele meu si sultana Mahidevran. El a spus ca toate si toti sunt bine.
Hatice. Bine. Hai sa mergem sa vedem copiii.

Matrakci se intalneste cu Ibrahim in biroul sau.
Matrakci: Ce s-a intamplat de acea cadana si-a schimba marturia? Ieri a marturisit tot...
Ibrahim: Inseamna ca a fost o servitoare loiala a sultanei Hurrem. Ca sa nu fie torturata, cadana a acceptat sa se sacrifice.
Matrakci: Acum ce o sa se intample? V-a acuzat? Sultanul nu a vrut sa stie adevarul?
Ibrahim: I-am spus. I-am spus ca sultana Hurrem a ordonat totul, dar nu a vrut sa creada.
Rustem bate la usa.
Ibrahim: Boierule Nasuh, lasa-ma impreuna cu Rustem.
Rustem: Daca este vorba despre problema transferului de m-ati chemat, eu aproape am terminat pregatirile si puteti trimite de stire acolo, iar eu voi pleca astazi sau maine.
Ibrahim: Daca ar fi vorba doar despre transferul la sangeac, ar fi bine...dar eu cred ca vrei sa te duci in iad.
Rustem: Ma scuzati pasa, dar eu...
Ibrahim: De unde ai venit tu?
Rustem: Butomir.
Ibrahim: Daca nu ma insel, tatal tau a fost fermier, asa-i?
Rustem: Da, dar dati-mi voie sa spun ca nimeni nu m-a adus aici. Am venit din propria vointa.
Ibrahim: Cati ani aveai?
Rustem: 9.
Ibrahim: 9 (rade)...asta inseamna ca de la 9 ani, din vointa ta, ai venit sa servesti imperiul (rade). Pe cine crezi ca pacalesti?
Rustem: Acesta este adevarul pasa. Nu va pacalesc. Aceasta este diferenta dintre mine si un oficer militar. Nu am fost adus aici cu forta.
Ibrahim: Din fericire, eu sunt marele vizir al imperiului si nu voi lasa pe mine sa tulbure linistea.

Intre timp, in Manisa.
Mahidevran intreaba unde este Fatma. "Nu este aici." Mahidevran ia copilul in brate iar acesta are febra.
Mahidevran: Are febra. Cum ai grija de el? E fierbinte. Chemati doctorul!!!
Intre timp, Fidan si Fatma stau pe holurile haremului si vorbesc.
Fidan: Sta aici de multe luni. A fost trimisa cu un scop. Sultana Hurrem ar trebui sa se teama.
Fatma: Dumnezeu sa ne pazeasca Fidan. Acum sultana Hurrem se va prabusi din propriile ei fapte.
Un eunuc ii spune Fatmei ca sultana Mahidevran o cheama.
Fatma: De cate ori te-am avertizat sa imi spui sultana Fatma, nu cadana Fatma?
Eunuc: Vrea sa te vada pentru ca fiul tau are febra.
Ea fuge catre odaie.
Mahidevran: Unde umblii?
Fatma: Ma scuzati, am plecat acum cateva minute...
Mahidevran: Fii desteapta si ai grija de nepotul meu asa cum trebuie, altfel va trebui sa gasesc pe altcineva care sa o faca.


Hurrem se intalneste cu Rustem in gradina.
Hurrem: Boierule Rustem, m-ai salvat dintr-un mare necaz si chiar daca ti-as oferi lumea intreaga nu as putea sa ma revansez fata de dumneata.
Rustem: Este datoria mea, sultana.
Hurrem: Se pare ca Ibrahim pasa nu se opreste.
Rustem: Trebuie sa gasim alta cale sa il oprim.
Hurrem: Se pare ca ai o idee.
Rustem: Dupa demisia lui Iskender Celebi, Ibrahim pasa i-a trimis departe pe toti cei apropiati lui Celebi.
Hurrem: Da, Ibrahim controleaza totul.
Rustem: Dupa cum stiti, s-a spus ca Ibrahim era de fapt "Maria Sa" Trebuie doar sa facem sa decada in ochii sultanului.
Hurrem: Au fost cateva tentative, dar de fiecare data sultanul l-a iertat. Suleyman nu vrea sa ii vada greselile.


In Divan, Ebu Suud ii spune sultanului ca brutarul a adus painea care va fi servita pe parcursul acelei luni.
Suleyman: Boierule Ebu Suud, este datoria mea ca in aceasta luna a Ramadanului, oamenii mei sa nu aiba dificultati in a procura paine. Nu ar trebui sa fie vanduta cu mai mult de un durham din pretul pe care l-am stabilit. Paine si mancarea sunt mai importante decat orice altceva. Tu esti in frunte , trebuie sa te asiguri ca toate merg asa cum trebuie.
Ebu: Nu va faceti griji Maria Ta, ma voi ocupa personal de aceasta problema.
Suleyman: Sa mergem sa vedem painea atunci. Bun, toti brutarii ar trebui sa faca painea sa arate exact ca asta : marime, calitate si culoare. Nimic nu ar trebui sa se adauge in paine, ar trebui sa fie doar pur grau.
Brutarul: Ordinul a venit de la sultan. Il ascultam.
Suleyman: Patiseriile si magazinele de kebab trebuie de asemenea sa fie investigate sa fim siguri sa lucrurile se fac dupa reguli. Farfuriile si paharele nu ar trebui sa fie folosite a doua oara.
Ebu: Daca sunteti asa de implicat, noua nu ne va mai ramane nimic de facut (o spune intr-un mod in care il admira pe sultan)
Suleyman: Trebuie, pentru ca responsabilitatea este pe umerii mei.

Continuarea in Divan cu Ebu Suud, Sultanul si Ibrahim.
Sultanul pleaca.
Ebu: Pasa, daca imi permiteti sa ma intorc la treaba...
Ibrahim: Desigur. Ah si maine as vrea sa veniti cu mine la verificarea magazinelor.
Ebu: Cum doriti pasa.
Ibrahim: (pe un ton inalt sa auda toata lumea) Ce face fiul tau, Ahmet Celebi?
Ebu: Face bine.
Ibrahim: Sa aiba grija. In aceasta binecuvantata luna, nu ar trebui sa faca greseli.
Ceilalti padisahi din jurul lor se uita la Ebu Suud.
Ebu: Acest lucru este valabil pentru toti, pasa. Toti dintre noi ar trebui sa fim atenti la faptele noastre.

Tarziu, la cina in palatul lui Ibrahim.
Sultanul spune rugaciunea inainte de masa.
Suleyman: Hatice, ai vesti despre sultana Shah? Cand ajunge?
Hatice: Mi-a scris ca va fi ajuns in mai putin de o saptamana.
Hurrem: Sultana Shah vine? Sunt fericita sa aud asta. Voi pregati imediat o odaie pentru ea.
Hatice: Nu este nevoie Hurrem, va sta aici la mine.

In Manisa, Mahidevran si Musfata iau masa.
Mahidevran: Ai ceva vesti de la palat?
Mustafa: Inca nu. Yahia e inca acolo.
Mahidevran: Allah fie cu el, sa vina cu vesti bune pentru noi.
Mustafa: Sultanul nu vrea sa ii vada adevarata fata a lui Hurrem.
Mahidevran: Este de ajuns sa vorbeasca. Hurrem va trai toata viata sub acea acuzatie.
Diana vine alergand: Printe Mustafa !
Il vad pe copil.
Mustafa: Ce se intampla cu el?
Doctorul: Nu arata prea bine, s-a imbolnavit.
Mustafa: Ce are?
Doctorul: Variola.
Mustafa: Ce inseamna asta?
Doctorul: Trebuie sa plecati printule, va fi in carantina.
Mustafa: Fiul meu...
Diana: Trebuie sa plecati...
Mustafa: Il vei ajuta, nu? Il vei salva?
Doctorul: Voi face tot ce imi sta in putere.

Sultanul iese din palatul lui Ibrahim sa se plimbe prin gradina si vede statuile. Si-a amintit cand  l-a auzit vorbind singur pe Ibrahim in timp ce privea statuile, nestiind ca sultanul se afla in spatele lui. Ibrahim spunea: "Din 7 colturi ale oceanului care inconjoara tinutul si cele trei continente (otomanii au cucerit Europa, Asia, Africa), in fata statuilor eu voi ingenunchea." Sultanul se uita ingrijorat cand si-a amintit vorbele lui Ibrahim.
Apoi sultanul ii spune lui Hatice: Despre ce vrei sa discutam?
Hatice: Maria Ta, asa cum stii , s-au intamplat multe lucruri rele, mai intai dumeavoastra, apoi Ibrahim, acum printul Mustafa, parca ar fi un nor negru asupra Imperiului Otoman.
Suleyman: Nu te necaji Hatice. Totul va fi bine in curand.
Hatice: Imi este foarte tare dor de sultana mama, mi-e teama...mi-e teama de viitorul dinastiei...

Hurrem merge la Ibrahim.
Hurrem: Pasa, la ce va ganditi? Mintea va este undeva departe...
Ibrahim: Veti ajunge curand sa faceti pasul gresit, sultana...in acea zi...piciorul va va fi prins.
Hurrem: Nu este clar inca? Ar trebui sa privit mai bine sa vedeti ca piciorul dumneavoastra este cel care va fi prins.


Intre timp, Mihrimah vorbeste cu Mehmet.
Mihrimah: Ce mai astepti? Daca nu astazi, maine mama va afla de sarcina.
Mehmet: Daca nu spui nimic, nimeni nu va sti.
Mihrimah: Daca as fi vrut sa spun ceva, ar fi stiut deja toata lumea. Dar va trebui sa iei o decizie.
Mehmet: Am luat deja decizia.

Hurrem catre Ibrahim: Decizia iti apartine Ibrahim. Daca te opresti, ma opresc si eu.
Ibrahim: Propui pace?
Hurrem: Gandeste-te ca la un pact. Oricum, furia nu ne este de folos niciunuia dintre noi.
Ibrahim: Stomacul mi-e plin de vorbe goale.

Mihrimah catre Mehmet: Tu auzi ce spui?
Mehmet: Voi pleca in sangeac curand. Pana atunci, burta ei nu va arata nicio sarcina, iar tu nu vei interveni.


Intre timp, in Manisa.
Mustafa: Nu inteleg mama, cum a venit boala asta in palat?
Mahidevran: Doctorul e confuz. Nu mai e nimeni bolnav. Cum s-a putut intampla asta?
Mustafa: Fatma?
Mustafa: Ea hraneste copilul, dar este bine, nu e bolnava, dar sunt multi oameni care au venit si au plecat din palat...
Mustafa: Daca a fost adusa cu un scop? Aminteste-ti, chiar zilele astea era o femeie care a incercat sa ma omoare.
Fidan intra: Este un doctor evreu care a vindecat multi copii de aceeasi boala, vine maine.
Mahidevran: Ai auzit Mustafa? Va fi salvat !
Mustafa: Dumnezeu sa ne ajute mama, Dumnezeu sa ne ajute...

Hurrem in odaia ei, primeste vizitatori: sotia lui Ebu Suud si inca o femeie.

Zeynep: Doresc, cu permisiunea dumneavoastra, sa v-o prezint pe cadana Sabiha , este maritata cu boierul Shemsiten.
Hurrem: Am auzit numai de bine despre familia dumneavoastra. Sper ca v-a placut cadoul de la mine.
Sabiha: Cadoul dumneavoastra ne-a facut foarte fericiti. Sunt bucuroasa ca pot face parte din actul dumneavoastra de caritate.
Hurrem: Usa e deschisa pentru orice vrea sa faca parte din acest act, cadana Sabiha. In special pentru oameni pretiosi si de neinlocuit ca dumneavoastra.
Sabiha: Sultana, daca accepti, aveti aici un mic cadou.
Hurrem: Ce este?
Sabiha: Este un Qur'an. Sotul meu, boierul Shemsiten l-a facut special pentru dumneavoastra.

Intre timp, in odaia lui Mehmet, Mehmet si Nurbahar vorbesc despre problema sarcinii.
Mehmet: Nu iti face probleme, nu vei da de banuit pana vom pleca in sangeac.
Nurbahar: Cum?
Mehmet: Trebuie sa avem grija, sa nu lasam sa se afle.
Un boier a anuntat ca a venit Mihrimah.
Mihrimah: Credeam ca ne putem gandi din nou la acea problema...
Mehmet: Nu avem la ce sa ne gandim.
Mihrimah: SI daca nu pleci in sangeac? Te-ai gandi ce se poate intampla?
Mehmet: Tatal nostru si-a dat deja decizia.
Mihrimah: Nu e nimic sigur. Fii destept, trebuie sa ne gandim la toate posibilitatile.
Mehmet: Ma ameninti?
Mihrimah: Incerc sa te ajut. Crezi ca vreau sa te vad trist?
Mehmet: Ce vrei sa fac?
Mihrimah: Fara ca nimeni sa stie, trebuie sa scapam de acest copil.
Mehmet: Nu ! Niciodata !
Mihrimah: Nu este alta cale. Daca afla mama, copilul va fi omorat oricum, asta este regula, dar pe langa asta, Nurbahar va fi alungata din palat. Este ceea ce iti doresti?

In odaia lui Hurrem.
Hurrem: Este un dar foarte frumos. Cadana Hatun, te rog sa ii transmiti multumiri sotului tau.
Sabiha: Desigur, sultana. Este la palat, se intalneste cu Ibrahim pasa.
Hurrem (fiind enervata): Daca asa sta treaba, lasa-l pe sotul tau sa ii dea cadoul lui Ibrahim, va fi foarte incantat de el.
Sabiha: Dar sultana...cadoul a fost facut pentru dumneavoastra...
Zeynep a observat iritarea lui Hurrem si pare ingrijorata.
Hurrem: Facand parte din actul meu de caritate este cel mai bun dar pentru mine, cadana Sabiha multumesc.
Sabiha: Cum doriti, sultana.

In Divan, Ibrahim vorbeste cu sultanul despre pregatirile pentru campania din Italia.
Suleyman: Au facut francezii pregatirile ?
Ibrahim: Din spusele ambasadorului, da. Am trimis pe cineva sa se asigure ca se tin de cuvant.
Suleyman: Te-ai gandit bine, pentru ca s-ar putea sa se sperie si sa ne lase balta.
Ibrahim: Principala lor frica suntem noi. Nicio putere nu ne poate opri sa cucerim Roma. Sa binecuvanteze Dumnezeu pe sultanul Fatih, cand a cucerit Constantinopolul, s-a rugat la Aya Sophia si sa dea Dumnezeu sa  va rugati in biserica Sfantul Petru pe care Vaticanul a incercat sa o termine timp de 30 de ani dupa ce am convertit-o intr-o moschee.
Hizr Reis: Cucerirea nu va fi asa de usoara precum credeti.
Ibrahim: Belgrad si Rhodus nu au fost usoare de asemenea, dar nimeni nu ne-a putut opri. Dupa Roma, urmatoarea noastra tinta va fi Spania.

Intre timp, in bazar, Rustem sa intalneste cu un barbat pe nume Boierul Omer.
Rustem: Boierule Omer, ti s-a spus ce imi doresc?
Omer: Da, dar va fi complicat.
Rustem ii intinde o punga cu aur.

Inapoi in Divan, Ibrahim vorbeste.
Ayaz pasa: Orizonturile pasei sunt foarte intinse. Frontul italian va fi unul complicat, odata ce au auzit de avansarea noastra, vor pregati o armata cruciala.
Ibrahim: In fruntea flotei noastre il vom avea pe marele Hizr Hairettin pasa.
Suleyman: Ce spui, Admiral pasa?
Hizr Reis: Fratii mei sunt de asemenea aici cu mine, lucreaza la pregatiri zi si noapte. Cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vom permite nici macar unei pasari sa zboare fara permisiunea noastra deasupra Marii Mediterane.
Ibrahim: Maria Ta, dupa cucerirea Romei si Spaniei toti crestinii vor fi sub autoritatea dumneavoastra. Si intr-o buna zi, fiecare parte a pamantului in care exista viata va fi sub autoritatea dumneavoastra , sa ne aduca Domnul numai zile glorioase !

In bazar oamenii vorbesc despre Ibrahim pasa. Spun ca nu se teme de Dumnezeu, ca este corupt, conduce totul dupa cum vrea el, sultanul il tine drept confident si totodata se intrebau ce religie are. Spun ca nu este musulman.

Sultanul cu Ibrahim, singuri in Divan.
Ibrahim: Maria Ta, printul asteapta nerabdator, intreaba la ce sangeac va fi trimis.
Suleyman: Unde vrei sa il trimiti?
Ibrahim: Eu? Amasya ar fi bine, sau poate Konya.
Suleyman: Sa fie cel mai bun si mai frumos loc Ibrahim, inca de la campania Acem ma gandeam sa iti maresc salariul si ziua de azi e cea mai perfecta: iti maresc salariul de la 2 milioane aur la 3 milioane.
Ibrahim: Pot sa spun ceva ce mi-am adus aminte? Sultanul Fatih Mehmet Han i-a dat marelui vizir 4 milioane ca salariu.
Suleyman (razand): Cu cine te compari tu Ibrahim? Ei au cucerit Istanbului. Apoi pleaca putin dezgustat.

Mihrimah se intalneste cu Vahya in gradina.
Mihrimah: Boierul Zumrut mi-a spus ca pleci azi.
Yahia: Din pacate, da, timpul despartirii a venit. Vroiam sa imi iau la revedere.
Mihrimah: Asta (ii da o amuleta), iti va purta noroc.
Yahia: Dragostea mea pentru dumneavoastra ma va proteja, sultana.
Mihrimah: E timpul sa pleci acum.
Yahia: Va rog, continuati sa imi scrieti sultana.
Mihrimah: O voi face.
Mehmet ii priveste...

In afara Divanului, in hol, Ayaz Pasa il opreste pe Ibrahim.
Ayaz: Shemsettin doreste sa va vada.
Ibrahim: De ce? Ce vrea?
Ayaz: Stiu ca v-ati intalnit mai devreme. Nu stiu de ce doreste sa va vada.
Shemsettin: Pasa, sper ca sunteti bine. Sunt foarte onorat ca ati acceptat sa ne vedem.
Ibrahim: Voi gasi o rezolvare la problema ta intr-o saptamana si ceva.
Shemsettin: Multumesc pasa. Daca acceptati, as vrea sa va fac un cadou, un Qua'ran facut din aur.
Ibrahim: Ce inseamna acest cadou? Acum? Din ce motiv? Cum indraznesti ? Ti-am spus ca o sa iti rezolv problema, cum indraznesti sa ma mituiesti? Luati-l ! Nu vreau sa il mai vad aici !

Intre timp, Mehmet se duce la Mihrimah dupa ce Vahya pleaca.
Mihrimah: Mehmet, te-ai gandit la ce ti-am spus?
Mehmet: Unde ai fost?
Mihrimah: Nicaieri, m-am plimbat doar.
Mehmet: Cu Taslacali? Nu incerca sa negi, v-am vazut.
Mihrimah: Nu este ceea ce crezi, doar stateam de vorba.
Mehmet: Nu incerca sa ma pacalesti, v-am vazut. Daca afla sultanul ii va lua capul.
Mihrimah: Daca afla sultanul, vor zbura si alte capete.
Mehmet: Ce inseamna asta?
Mihrimah: Ma refer la Nurbahar.

In bazar, Ebu Suud verifica painea:  Lasati-ma sa vad painea (un boier verifica). Bine. Ai respectat regulile, ordinele sultanului si fie ca Domnul sa te binecuvanteze.
Continua sa verifica carnea: Ce s-a intamplat aici? Ai vandut totul atat de devreme?
Omul raspunde: Nu am gasit oi.
Ebu: Ce? S-a ordonat sa se aduca 4000 de oi, ce s-a intamplat? Chemati-l pe Head Qasab.


Rustem se intalneste cu Ibrahim in biroul sau.
Rustem: Ati dorit sa ma vedeti, pasa?
Ibrahim: De ce esti inca aici, nu ai plecat inca la Teke?
Rustem: A trebuit sa imi termin indatoririle...
Ibrahim: Stiu exact cu ce ai fost ocupat. Nu mai minti si fa bine si pleaca odata. Nu vreau sa te mai vad mult pe aici. Ai inteles?
Rustem: Am inteles, pasa.
Unul dintre eunuci ii spune pasei: Pasa, Ebu Suud s-a dus in piata deja.
Ibrahim: Ce face omul asta? Nu i-am spus sa ma astepte?

In piata, Head Butcher a venit la Ebu Suud.
Ebu: Unde sunt toate oile, boierule?
Head: Nu am primit nicio oaie. Una dintre provincii nu avea destule si nu ne-a trimis nimic.
Ebu: De ce nu am fost informat? Vroiam sa lasi musulmanii in luna aceasta fara carne? Puteai sa iei oi din alta provincie !
Head: Dar este foarte greu sa faci rost de oi intr-o luna de iarna, boierule.
Ebu: Oh, e greu, asa-i? Luati-l pe acest om si pedepsiti-l pentru nerespectarea indatoririlor, pentru a-si reveni in simturi.
Catre vanzatorul de carne: Nu imi face griji, vom gasi o solutie.

Intre timp, in palatul din Manisa, Mustafa il intreaba pe doctorul evreu despre copil.
Doctorul: Nu va faceti griji, micul print va fi bine.
Mustafa: Faceti tot ce puteti sa il vindecati si daca aveti nevoie de ceva, va voi da.

Pe hol, Mahidevran o zareste pe Fatma plangand.
Mahidevran: Diana, du-o pe Fatma sa se odihneasca putin.
Fatma: Lasati-ma sa stau cu copilul !
Mahidevran: Nu te simti bine Fatma, mergi sa te odihnesti.
Mustafa iese.
Mustafa: Face tot ce poate, sa il ajute Domnul sa se faca bine.
Mahidevran: In aceasta binecuvantata luna, poate copilul nostru se va face bine.

In palat, Selim, Mehmet si Baiazid il asteapta pe sultan pentru rugaciune.
Selim: Daca mergi la Amasya in sangeac, eu voi merge la Konya.
Baiazid: Poate vei merge la vechiul palat.
Selim: Ce ai spus?
Mehmet: Nu va certati iar.
Suleyman vine.
Mehmet: Au vrut sa se roage cu noi.
Suleyman: Daca isi doresc sa vina, pot veni.
Mehmet: Ibrahim pasa nu vine la rugaciune?
Suleyman: Ba da, va veni la moschee.

Matrakci se intalneste cu Ibrahim inaintea rugaciunii.
Matrakci: Pasa, ati mai aflat ceva in legatura cu tentativa de ucidere a printului Mustafa?
Ibrahim: Trebuie sa il protejam mai bine pe print. Treaba devine serioasa.
Matrakci: ce a ordonat sultanul?
Ibrahim: Este foarte trist si suparat, dar nu vorbeste despre asta .
Un ciocanit in usa si un eunuc spune: Cadana Zehra a trimis vorba ca fata dumneavoastra este bolnava.
Ibrahim: Chemati un doctor imediat ! Mergi la rugaciune boierule Nasuh, eu ma voi duce sa imi vad fata.

Sultanul paseste in moschee pentru rugaciune si toata lumea se roaga impreuna cu el.
"Viata lunga pentru sultan ! Viata lunga pentru print ! "

Ibrahim la fetita lui:
Nigar: A avut febra, dar i-a trecut.
Ibrahim: Cand ai ajuns?
Nigar: Nu de mult timp. Cand Rustem a plecat pentru rugaciune, am zis sa trec sa o vad mai intai.

Mai tarziu, rugaciunea a luat sfarsit si toata lumea il asteapta pe sultan sa iasa. Discuta despre cum pasa nu a venit la rugaciune. Ei spun, de ce ar veni? Sultanul iese din moschee, si oamenii incep sa ii scandeze numele, dar intre acestea se aud vorbe urate la adresa lui Ibrahim.

In dimineata urmatoare:
Hurrem in odaia ei, se pregateste sa plece, cand intra Sumbul:
Sumbul: Sultana, buna dimineata !
Hurrem: Multumesc, Sumbul. S-a intamplat ceva?
Sumbul: Sultana Shah e pe drum, se va intalni cu sultanul mai intai.
Hurrem: Pregateste o odaie pentru ea.
Sumbul: Am pregatit deja, nu va faceti griji.
Hurrem: Bine. Boierule Sumbul...credeam ca Afife a chemat-o pe sultana Shah, dar am aflat ca de fapt Sultana Hatice a chemat-o. Stiam ca relatiile dintre ele nu erau tocmai bune...
Sumbul: Da, este adevarat.
Hurrem: Atunci, de ce a chemat-o?
Sumbul: Pai...sunt rude, poate isi doreste sa se impace...
Hurrem: Ce fel de femeie este? Spune-mi tot ce stii despre ea.

Intre timp, Hatice o asteapta pe sultana Shah.
Gulfem: Sultana, odaia sultanei Shah a fost pregatita.
Hatice: Bine. Unde este? Ar fi trebuit sa ajunga pana acum.
Gulfem: Trebuie sa ajunga curand. Se pare ca va este dor de ea...
Hatice: Bineinteles !
Un eunuc intra: Sultana, sultana Shah a sosit la palatul Topkapi.
Hatice: Nu i-am spus sa vina aici?
Eunucul: Ea insasi a vrut sa treaca mai intai pe acolo.
Hatice: Inteleg. Poti sa te retragi.
Hatice catre Gulfem: Vad ca ei nu ii este asa de tare dor de mine...
Gulfem: Cred ca a dorit doar sa il vada pe sultan mai intai.

Mai tarziu, Hurrem o asteapta pe sultana Shah impreuna cu cada Afife.
Hurrem: Bine ati venit, sultana !
Shah: Sunt fericita ca sunt aici. Ce faci, Hurrem?
Hurrem: Bine. Dumneavoastra?
Shah: Bine, sunt doar putin obosita, este un drum foarte lung . Afife ! (o imbratiseaza) : Sa va vad, ma face foarte fericita.
Afife: Ce face Esma sultana? De ce nu a venit?
Shah: Este bine. Va sosi mai tarziu impreuna cu tatal ei.
Hurrem: Este cam frig afara, daca nu va suparati as vrea sa intram.
Shah: Desigur.

Inauntru, trec prin harem. Kiraz anunta venirea ei.
Afife: Odaia dumneavoastra este pregatita. Daca doriti, va puteti odihni.
Shah: As dori sa il vad pe sultan mai intai.
Afife: Sultanul nu este aici, a plecat cu Ibrahim pasa.
Hurrem: Bine atunci. Cadana Afife, pregateste baia pentru sultana Shah. Se poate relaxa si apoi odihni.

Ibrahim si Suleyman:
Ibrahim: Sultanul meu, la ce va ganditi? Ca nu am mai fost de mult pe mare, nu?
Suleyman: Credeam ca ai fost  la Bursa cu barca.
Hizr Reis: Acest miros proaspat, curat, vindeca sufletul unei persoane.
Suleyman: Admiral pasa, daca sufletul unei persoane este murdar, nu il poate curata nimic: nici vantul, nici marea. Dar ar dreptate, indepartandu-te, fiind singur, reflectand, face bine unei persoane.
Hizr Reis: Este timpul sa verific velele.
Ibrahim: Sultanul meu, e cam frig, daca doriti, putem intra inauntru.
Suleyman: Nu este nevoie. Putem sta de vorba aici, nu avem unde sa ne ascundem...nici eu, nici tu. Ei zambeste, Ibrahim e putin confuz dar raspunde: Cum doriti.

Intre timp, in odaia lui Hurrem:
Shah: Mehmet, dragul meu, ai crescut, ai devenit puternic intocmai ca un leu !
Mehmet:  Ce faceti? Ai venit singura?
Shah: Sotul si fata mea vor ajunge mai tarziu.
Shah: Cihangir, dragul meu !
Intra Mihrimah.
Shah: Mihrimah ! Vino aici! Lasa-ma sa te privesc ! Ce frumoasa esti ! Fie ca Domnul sa te fereasca de ochii vicleni. Hurrem, este o tanara femeie deja !
Hurrem: Timpul zboara, timpul zboara...
Shah: Ce face sultanul?
Hurrem: Este bine, multumesc lui Dumnezeu.

Intre timp, sultanul il intreaba pe Ibrahim pe nava: "De ce nu ai venit la rugaciunea de Ramadan?"
Ibrahim: Iertati-ma Maria Ta, fata mea a fost bolnava, si am fost sa o vad.
Suleyman: Cum se simte acum?
Ibrahim: Este bine. Febra i-a scazut.
Suleyman. Bine. Nu lipsi de la rugaciunea din seara asta. Lasa oamenii sa te vada acolo, erau suparati ca nu ai venit. Ca marele vizir, nu poti sa te lipsesti de indatoriri. Ai vesti de la Manisa?
Ibrahim: Totul este bine.
Suleyman: Am fost acolo, acum mult timp, cu tine, prietenul meu, in compania ta...fratele meu...
Ibrahim: Imi amintesc perfect, discutam si discutam intr-una...
Suleyman: Ti-am povestit despre moartea lui Alexandru cel Mare. Daca iti amintesti, in acea zi te-am intrebat despre propria-mi moarte.
Ibrahim: Si v-am spus: O sa muriti ca fiind un om mai maret decat el.
Suleyman: Si tu Ibrahim, cum o sa mori? Te-ai gandit vreodata la asta?
Ibrahim: Ca fiind Marele Vizir, ma gandesc la moarte tot timpul...
Suleyman: Deci spune-mi, cum ti-ai dori sa mori?
Ibrahim: Ce prietenul dumneavoastra, sultanul meu, ca fratele dumneavoastra...asa...asa sufletul meu isi va gasi linistea.

Hatice vine la palat si o vede pe sora ei sultana Shah.
Hatice: Te-am asteptat la palatul meu !
Shah: Vroiam sa il vad pe sultan mai intai. Gulfem, ce mai faci?
Gulfem: Mai bine aucm, ca v-am vazut.
Shah: Anii nu si-au pus amprenta asupra ta, esti la fel de frumoasa !
Gulfem: Va multumesc, si dumneavoastra la fel.
Shah: Ce se intampla? Esti suparata pe mine?
Hatice: Nu, dar ti-am pregatit o odaie. Afife a spus ca vei sta aici...
Shah: Pentru un timp, da. Dar nu iti face griji, apoi voi veni sa stau la tine.

Rustem si Hurrem stau de vorba.
Hurrem: De ce sultanul s-a decis brusc sa plece cu Ibrahim acolo? Daca i se intampla ceva?
Rustem: Nu va faceti griji sultana, Heyrettin pasa e de asemenea cu ei, Ibrahim nu poate face nimic cu el prin preajma.
Hurrem: Sa dea Domnul ! Cand pleci?
Rustem: Ibrahim pasa mi-a cerut cat mai repede, deci ori azi, ori maine, trebuie sa plec.
Hurrem: Nu iti face griji, te vei intoarce mai important decat ai plecat.

Intre timp, in Manisa, copilul moare de variola.
Mustafa este la balcon si Mahidevran il incurajeaza.
Mahidevran: Ai rabdare, fiul meu, vei avea mai multi copii, si ei iti vor aduce fericea din nou.

In Istanbul, oamenii il asteapta pe sultan pentru rugaciune. Rustem ii spune boierului Omer: Eu trebuie sa plec in curand in Teke, dar tu vei fi ochii si urechile mele aici.

Sultanul se intalneste cu sultana Shah.
Shah: Sunt asa de fericita ca va vad. Sultana Hurrem a facut pregatiri frumoase pentru mine.
Suleyman: Hai inauntru.
Shah: Copiii tai s-au facut mari. In special Mihrimah, e asa de frumoasa...
Suleyman: Toata lumea  e intr-o parte, iar Mihrimah este in cealalta.  (adica, nimic nu se poate compara ca frumusetea ei). Hatice, ce faci?
Hatice: Bine, multumesc lui Dumnezeu.

Ibrahim pasa soseste la rugaciune. Cineva din multime spune: A venit in sfarsit. Ma intreb de ce?
Altcineva spune: Oh, sultanul i-a ordonat. Altfel, de ce ar veni?

Sultanul catre sultana Shah: Esma de ce nu a venit cu tine?
Shah: Isi iubeste tatal, a vrut sa vina cu el.
Intra Hurrem.
Hurrem: Daca va deranjez, atunci...
Suleyman: Nu ! Vino, ia loc ! Hatice, cand ajunge Beyhan?
Hatice: In mai putin de o saptamana.
Hurrem: Avand rude, intalnindu-te cu ei, stand cu ei...mi-as fi dorit sa am rude.
Shah: Faci parte din familia asta, desigur ! Ai rude, noi suntem rudele tale !
Hurrem: Ma simt onorata.
Shah: Cu permisiunea dumneavoastra, ma retrag sa ma odihnesc.
Hatice si Shah se retrag.
Hatice: Nu ii da lui Hurrem prea multa atentie, vei regreta.
Shah: Imi vei spune ce sa fac? Acest sarpe, Hurrem, a crescut din cauza ta, daca v-ati fi oprit cand era inca mic, nimic din toate astea nu s-ar fi intamplat !

Ibrahim pasa intra in moschee.
Cineva din multime plange: Cine te crezi sa respingi Qua'ran-ul?
Altcineva: Un vizir ar face asta.
O alta persoana: Pasa, nu venit aici, duceti-va la biserica.

 

 

Maine voi posta episodul 81.